Este o adevarata poveste viata personalului de pe vasele de croaziera – aceste motoare umane care fac cabinele imaculate, la bufete si baruri adevarate zumzete. Experienta din lume intr-o calatorie perpetua. Faceti cunostinta cu acesti calatori fascinanti. Este o parte vie a navei care nu pot trai experienta ca simpli turisti.
Dar cum este de fapt viata ospatarilor sau al steward-zilor in spatele acestor usi?
Autorul american Brian David Bruns conduce cititorii in cartea sa intr-o zona exclusiva. Bruns a petrecut peste un an in restaurantele liniei Carnival Cruise Line, lucrand 80 de ore pe saptamana, cu patru ore de somn pe noapte, si salariu lunar compus din trei cifre.
Hotarat, educat la colegiu, fost proprietar de afaceri, Bruns ofera observatii cu privire la comportamentului echipajului, recunostinta demonstrata de pasageri (prin acodarea tipsului), dar si schimbarea caracterului personalului incluzand fumatul. Bucatarii ca niste adevarati zombi gatesc de dimineata pana seara, unii dintre ei nu vad deloc lumina zilei o perioada destul de indelungata. Bruns sustine ca este singurul american in istoriei Corporatiei Carnival care a respectat un contract cap-coada, fara sa-si dea dea demisia – si ca este un motiv foarte intemeiat care explica lipsa personalului america de pe vasele de croaziera. Este un loc de munca al naibii de greu, care solicita atat corpul cat si mintea.
Deci, cum a supravietuit – si de ce ii lipseste atat de multa acest loc de munca? Cruise Critic a fost prins cu Brian intr-o conversatie despre ceea ce este cu adevarat viata pe un resort plutitor.
De ce acest job? Angajarea, scrierea cartii
Cruise Critic: Care a fost baza care a condus la realizarea acestei carti?
Brian David Bruns: Mi-am petrecut 13 luni ca un nebun timpul in restaurantele navei de la Carnival Cruise Line, astfel incat cartea este in intregime despre asta. Prima data am inceput de jos, ca un simplu stagiar. Mi s-a promis initial un post ca asistent de maitre d, dar mi s-a spus ca va trebui sa trec prin toti pasii inainte de toate.
CC: Este cu adevarat extraordinar de rar sa vedem un american lucrand intr-un restaurant de pe o nava mare de croaziera. Cum ati obtinut acest job?
BDB: Cererea mea a fost diferita decat a majoritatii – initial am pornit cautarea prin canalele potrivite, insa nu prea se gasesc pentru americani. Daca este o anumita linie demografica, atunci aceasta va fi respectata intocmai. Vor face in asa fel incat vei renunta singur la aceasta idée. Am o experienta manageriala de 10 ani, am condus propria mea afacere, insa raspunsul constant a fost: “Nu ii intelegi pe cei de pe nave. Te vor sfasia”. Nu ii invinovatesc – palmaresul vorbeste de la sine. Nu sunt asa multi americani care au rezistat. Linia de croaziera investeste foarte mult timp si bani ca sa se poata realiza trainingurile de formare profesioanala.
In cele din urma am gasit pe cineva din interior, pentru a obtine acest job – prietena mea Bianca, care intamplator cunostea cateva persoane ce ocupau niste pozitii inalte.
CC: De ce v-ati dorit atat de mult acest job?
BDB: Mi-am dorit acest job in mod special pentru a fi impreuna cu prietena mea Bianca, care lucra pe una din navele Carnival. Recent am trecut printr-o despartire atat de sotie cat si de partenerul de business, si am simtit un fel de sentiment de libertate ca atunci cand termini scoala, iar cand Bianca mi-a dat papucii, am hotarat sa o urmez pe mare. De asemenea, dupa ce totul a fost foarte clar ca niciun american nu poate “supravietui” unui contract (de la inceput pana la sfarsit) la Carnival, fara sa isi dea demisia sau sa se transfere, am fost si mai motivat ca sa reusesc.
CC: Cum ati gasit timp sa scrieti?
BDB: Am notat cu lux de amanunte toate evenimentele. Nu am avut prieteni cu adevarat catt am fost pe mare, dar am avut laptopul meu. Stiam ca acest lucru era ceva ce nimeni altcineva nu putea face, de aceea am facut multe notite. Stiam din prima zi ca va fi incredibil. In fiecare zi am notat ceea ce s-a intamplat. Am refuzat sa treaca mai mult de doua zile fara sa scriu. Am fost foarte disciplinat. Atat de multe s-au intamplat, atat de repede, incat nu ai cum sa-ti amintesti. Am uitat sute de nume si fete. Cel mai mare regret al meu este ca mi-as fi dorit sa am camera de filmat.
Job-ul unui membru al echipajului: Ore, Salariu (Bacsis!), Cea mai grea munca de pe vas
Cruise Critic: Stim ca echipajul de pe nave lucreaza in conditii extrem de grele, dar care este numarul de ore petrecut de echipaj in restaurant si in ce consta acest job?
Brian David Bruns: In faza de training, in prima luna, lucram minim 12 ore pe zi, plus teme de rezolvat…7 zile pe saptamana. Deci, au fost in medie 14-15 ore pe zi, pauza de masa, pauza pentru dus, dar si in timpul pauzelor continuam studiul. Acest program a fost intentionat facut asa de catre linia de croaziera pentru a sti cat de greu este. Au vrut sa isi dea seama cine va putea sa se descurce.
Odata ce lucrezi in mod oficial pe nava, se intra pe trei schimburi pe zi, sapte zile pe saptamana, fara o zi de odihna timp de luni. Nu este un program bine stabilit, deoarece fiecare itinerariu este diferit, dar intr-un itinerariu clasic saptamanal trebuie sa pregatesti micul dejun, pranzul si cina – cu cate un liber la pranz, cateodata. Pe unele vase, in fiecare saptamana se obtine doua libere la pranz. Dar asta este desigur tot ceea ce primiti, nimic mai mult. Cand am lucrat pe Carnival Legend, care facea itinerarii de opt zile, am avut un singur liber la pranz, in cele 8 zile. Asta e. Nu a fost un moment fericit.
Cand am fost acolo, pe vas nu aveam ceasuri (de fapt, le-au adaugat imediat dupa ce am plecat). Practic, tura mea putea fi rezumata peste 10 ore pe zi. In mod realist, trebuia sa vii cu o ora inainte ca sa te asiguri ca nimeni nu ti-a furat argintaria, servetelele etc. Apoi, dupa masa toti aveau un job secundar – care trebuia sa fie egal. Colectarea clestilor pentru salata de la fiecare chelner poate lua pana la 10 minute. Un alt job secundar este curatarea scarilor rulante, care fac legatura intre bucatarii si locul de luat masa – daca s-ar utiliza masinile speciale de spalat ar dura mult mai mult acest lucru.
CC: Puteti vorbi putin despre cat castiga echipajul si ce rol are tips-ul (bacsisul)?
BDB: Tips-ul joaca un rol deosebit de important. El reprezinta peste 95% din ceea ce face echipajul. Carnival mi-a dat in jur de 60 USD pe luna, asta cand a fost totul foarte bine facut. Salariul “include” impartirea cabinei, mancare din belsug si doua petreceri pe luna a echipajului. A fost si promisiuni, neindeplinite, de asistenta medicala, dar cunosc cativa chelneri care s-au imbolnavit sau au avut afectiuni cronice ce au fost trimisi direct acasa fara a fi platiti. La fel, cateva femei care au ramas femei insarcinate in timp ce lucrau la bord au fost trimise imediat acasa fara a fi platite. Nu-mi aduc aminte suma exact, dar nu a fost mai mult de 80 USD, sigur.
Tip-ul era totul. Auto-tipsul era un dar de la Dumnezeu, deoarecere oricine (el/ea) care gandeste ca tipsul voluntar este suficient, se inseala. Auto-tipsul a fost hotarat in functie de cati oaspeti iti erau atribuiti la cina, pe zone. Daca zona ta era compusa dintr-un numar de 18 persoane, practic erai constrans de catre acestia. Cea mai mare zona era compusa din 22 sau 24 de persoane. Chiar daca oaspetii nu ajung la cina, vei obtine acel auto-tips. Acesta este automat impartit intre tine si asistentul chelner. De vreme ce tu prepari micul dejun, pranzul, cina, bufetul de la miezul noptii si room service fara nicio plata in plus, acel tips este bine meritat chiar daca clientul nu va merge la masa in mod constant (prefera sa se duca la club de exemplu sau sa manance in port).
CC: Aveti idee de ce ati avut parte de acest “tratament”nedrept? A fost o chestiune de invidie?
BDB: Este dificil de inteles pentru unii cat de dezavantajat am fost de nationalitatea mea. Intreg echipajul a reactionat si a existat o presiunea foarte mare asupra conducerii pentru a scapa de mine. Leo, amicul meu sud African, nu a fost niciodata o amenintare in niciun sens, insa eu mereu am fost. Americanii au un prost obicei de a contacta imediat mass-media, inainte oricui, in cazul in care nu le convine ceva, daca nu..avocatii. Acestea sunt amenintari serioase pentru orice organizatie, care de altfel are un control total asupra angajatilor. Leo si-a tinut gura inchisa si a urmat ordinele. Cei din conducere au crezut ca voi renunta. Mi-au spus-o in fata.
Insa, cireasa de pe tort, a fost cand m-am alaturat celor de la Carnival, am facut training pentru a spala vasele, pentru a deveni busboy, chelner si Leo imi era instructor. Leo avea 24 de ani, a fost barman timp de sase luni si niciodata nu a pus piciorul intr-un restaurant. Practic a fost o palma peste obraz, care te face sa renunti.
Din experienta mea de lucru in Statele Unite, ideile bune veneau de la oameni de pe acelasi front si cu aceeai pregatire. La Carnival nu a functionat aceasta politica la bord, s-a mers pe politica celor “mici”. A fost foarte frustrant sa vad aceata manevrare.
CC: Exista job-uri mai grele pe un vas de croaziera?
BDB: Absolut, exista locuri de munca cu mult mai grele decat cea in restaurant. Bucatarii au un job incredibil de greu. Persoanele care se ocupa cu manageriatul mancarii si a bauturii..nu am vazut pe nimeni mai ocupat, in viata mea. Ei trebuie sa invete totul despre fiecare bar, fiecare restaurant, fiecare bucatarie, cum sa elimine in mod corespunzator toate deseurile alimentare. Acele personae, wow, nu am vazut atat de multi zombie in viata mea, care lucreaza 18 ore pe zi. Dar odata ajuns acolo sus (comparative: este aceeasi functie pe care o are un manager de hotel), este cel mai bun job de pe intreg vasul..si asta se simte si in remuneratie.
Viata pe mare: Luni nedormite, Petrecerile de noapte, Lectiile invatate
Cruise Critic: Ati fost pregatit pentru o viata atat de intensa la bordul vasului?
Brian David Bruns: Sunt destul de sigur ca noua din zece angajati sunt pregatiti, deoarece au invatat de la compatriotii sai despre acest job. Personal am avut o presimtire ca se poate intampla, dar cu siguranta nu la acest nivel.
Lucrul ciudat atunci cand lucrezi pe un vas de croaziera este ca trebuie sa te gandesti la tine ca la un marinar. Pe nava este totul disciplina intotdeauna este foarte aspra si intotdeauna esti pe butonul de “on”. Si ei selecteaza personalul pe vas in aceeasi maniera. Trebuie sa urmezi ordinele. Managementul poate schimba programul dumneavoastra in orice moment. Daca ei te schimba in tura de noapte la bufet, atunci sit u trebuie sa iti schimbi imediat obiceiurile, tabieturile.
CC: Ati mentionat cat de grele sunt conditiile pentru membrii echipajului. Dar puteti vorbi si cat de “grele” sunt petrecerile – aceasta parte nevazuta niciodata de catre pasageri?
BDB: Ei bine, inainte de toate, trebuie sa se inteleaga cine face parte din echipaj. De regula sunt persoane foarte foarte tinere, fara antecedente medicale – nu pot ajunge pe vas decat daca sunt foarte, foarte sanatosi (apti din punct de vedere medical). Au buzunarul plin de bani si sunt inconjurati de tineri, oameni frumosi. Este aceeasi mentalitate ca a copiilor de liceu, ca pot face orice. Deci, pe un vas – in comparatie cu viata de liceu – anumite momente sunt mai intense datorita faptului ca mereu esti constrans de timp si spatiu.
CC: Deci, ce fel de petreceri ati avut pe Carnival?
BDB: Petrecerile sunt diferite de la linie la linie, dar din experienta mea Carnival are cel mai mult grija de echipaj si dau petreceri grozave. Liniei i s-a solicitat sa aiba doua petreceri ale echipajului pe luna, si chiar inchiderea unui lounge (dedicate in mod normal pasagerilor) special pentrua acestia. Este open bar, desi unele linii se cam feresc pentru ca unii fac abuz de alcool..si echipajul o ia razna. Petrecerea echipajului incepe la miezul noptii si dureaza pana la trei dimineata.
CC: Teoretic, a lucra pe un vas de croaziera inseamna o ocazie minunata de a calatori in jurul lumii. Dar staff-ul restaurantului lucreaza cat e ziua de lunga. Practic insa, se mai gaseste timp si energie pentru a explora porturile?
BDB: Majoritatea nu. Este o diferenta in echipaj si staff. Staff-ul – ca entertainerii si muzicienii – au o multime de timp. Un cantaret care are program abia la miezul noptii nu are ce face in timpul zilei. Acest lucru se aplica si pentru cei care lucreaza in casino. Nu sunt premise jocurile la casino in timp ce vasul este ancorat. Dar pentru marea majoritate a echipajului (toti chelnerii, barmanii, bucatarii etc) lucrurile stau diferit. Bucatarii sefi in mod deosebit nu vad aproape niciodata lumina zilei. Iata cum sta treaba: intr-o croaziera saptamana la Carnival, vizitezi trei porturi, si din acelea trei probabil trebuie sa prepare doua pranzuri. Deci, iti ramane un singur pranz pe care nu il prepari, in timp ce vasul sta in port.
CC: Ce faceati in port, in putinul timp petrecut?
BDB: Ca sa poti face aproape totul intr-un timp extreme de scurt, trebuie sa ai adunata energie. Nu ai decat trei – patru ore la dispozitie – asta inseamna ca inclusiv trebuie sa dormi! Daca ai putere poti iesi cu cativa prieteni sa bei ceva, faci cateva instantanee…
CC: In carti, se poveste despre leagturile dintre membri echipajului. Ce se intampla cu acele cupluri formate pe vas? Si ce se intampla daca trebuie sa se confrunte cu contracte diferite?
BDB: Sincer chiar nu stiu un singur cuplu caruia sa ii mearga bine pe vas. Nu cunosc niciun cuplu care sa se imbarce casatoriti si sa supravietuiasca impreuna. Sunt sigur ca exista, insa eu nu i-am intalnit niciodata. Singurele momente in care se vad impreuna sunt in dus si cand se spala pe dinti. Nu prea aveti cum sa fiti pe aceeasi nava sau sa aveti acelasi contract..dar puteti face aceeasi vacanta.
CC: Ati mentionat cateva lucruri facute pe furis (chelneri mancand multe delicatese pe furis, in timpul schimbului de ture), dar care este cel mai rau lucru pe care l-ati vazut in comportamentul echipajului fata de pasageri?
BDB : Cel mai rau lucru a fost acela ca unul dintre chelneri a spus despre cat de obezi sunt americanii in comparativ curestul oamenilor din lume. Multi din echipaj ii numesc pe pasageri “vaci”.
CC: Ce s-a intamplat cu chelnerul acela?
BDB: A fost destul de aspru mustrat. Managerul i-a luat din multele privilegii. Era ospatarul sef dar i-au luat aceasta slujba (de exemplu sa stranga cosurile de paine). A fost pus sa curete cazanele (masive) de supa in timp ce toti ceilalti chelneri radeau. Insa nu trebuie sa il luati de exemplu. A depasit cu mult limita.
CC: Orientandu-ne catre alt subiect… Lucrand cu oameni din diferite parti ale lumii – cu diverse obiceiuri, credinte etc. – credeti ca experienta multiculturala are vreun efect pozitiv asupra cuiva?
BDB: Din fericire aceasta uniune internationala este cea mai buna parte a vietii de pe nava. Veti invata atat de multe despre lume, dar nu din cauza calatoriei. Cel mai bun prieten, colegul dumneavoastra de camera, poate fi dintr-o parte diferita a lumii cu alte pareri total diferite…deci invatati constant despre cultura celuilalt. Regula liniei de croaziera era ca nu se vorbeste despre poiticia si religie. Dar noua ne placea enorm de mult sa vorbim despre aceastea.
Nimeni care lucreaza pe un vas nu se intoarce cu aceleasi idei. Femeile sunt egale cu barbatii pe vas. Ele au acelasi job si castiga aceeasi bani. Daca vrei aceeasi bani ca un barbat, atunci ai acelasi job ca un barbat. Majoritatea europenilor puneau femeile in roluri traditionale, dar aceste reguli au fost complet distruse odata ajunsi la bordul vasului.
CC: Ce intrebare va este adresata in mod frecvent, in legatura cu viata de pe vas?
BDB: Toata lumea vine si ma intreaba: „Cum este sa lucrezi pe un vas de croaziera?”. Este o intrebare draguta, deschisa. De obicei spun: „Este un loc unde se munceste din greu, dar te si distrezi”. Te poate schimba in multe feluri.
CC: In ce mod v-a schimbat pe dumneavoastra?
BDB: Este aceasta cultura a croazierei – si fiecare vas are “poporul” sau. Atunci cand pleci din tara de origine, inveti despre tara si originile tale. Sunt atat de multe lucruri pe care nu le stii despre cultura ta, si cand ajungi pe mare cu aceasta mare gasca de oameni, inveti atat de multe. Ma simt mai mult competent sa spun de ce iubesc America si de ce m-am intors in SUA. Este extenuant, cu multe ore de munca pe niste salarii foarte mici…dar sunt cozi la care stau oameni, lungi de trei kilometri, care doresc acest job.
America este tara oportunitatilor, conturata de la bun inceput asa. Prin faptul ca am plecat, am inteles mai bine acest lucru. Aici sunt intotdeauna oportunitati, si nu sunt doar oportunitati pe care le intalnesti la tot pasul. Toata lumea vrea sa vina aici, si acum ii inteleg. Lectie invata pe mare: “Comfortul este supraapreciat”. Incerci sa te simti comfortabil oricum, desi din punct de vedere fizic simti un discomfort, ti-e cald, uniforma nu este confortabila.
CC: Dupa ce ati lucrat pe un vas de croaziera, v-ati putea face o vacanta pe un vas? Ce tip de turism va place?
BDB: Mi-am spus ca niciodata nu voi plati pentru o croaziera, dupa ani buni de lucru pe vas. Dar mor de nerabdare sa ma intorc pe mare. Voi fi pe viata un pasager pe liniile de croaziera. Imi lipseste marea.
Ultimele comentarii